Se împlinesc 32 de ani de la Revoluția din 1989, momentul de cotitură care a transformat o Românie comunistă, aflată în puterea deplină a lui Nicolae Ceaușescu și a Partidului Comunist Român, într-o țară cu aspirații democratice, hotărâtă să-și ia destinul în propriile mâini, chiar și printr-o dureroasă jertfă de sânge.
Ziua de 21 decembrie 1989 s-a dovedit a fi crucială, în tot acel context tensionat, cu atât mai mult cu cât, încă din după-amiaza de 16 decembrie, la Timișoara, au început să fie scandate lozinci anticomuniste, iar protestatarii – care, inițial, cu o zi înainte, se adunaseră pentru a se împotrivi evacuării pastorului reformat László Tökés – s-au răspândit prin oraș pentru a mobiliza locuitorii.
Timișorenii s-au strâns în număr din ce în ce mai mare în Piaţa Operei, apoi în Piaţa Mare și chiar în acea zi au apărut și primele steaguri cu stema Republicii Socialiste România decupată simbolic. Mai mult, lozincile comuniste din Timișoara sunt distruse de protestatari, iar trupele de Miliţie, Securitate şi Armată au reacționat cu duritate, fiind efectuate peste 200 de arestări. În aceeași zi, posturile de radio din străinătate încep să difuzeze ştiri despre revolta populaţiei din Timişoara.
Pe 20 decembrie 1989, dictatorul Nicolae Ceaușescu revine din Iran, convoacă o teleconferinţă în care acuză SUA, URSS şi Ungaria de implicare în evenimentele petrecute în ultimele zile, iar apoi – aproape de miezul nopții – convoacă la sediul Comitetului Central (CC) al PCR din Bucureşti pe reprezentanţii ambasadei URSS, pentru a le cere să retragă agenţii sovietici din Timişoara. Însă evenimentele s-au precipitat dramatic.
În dimineața zilei de 21 decembrie 1989, tensiunea crescândă a dus la manifestații anticomuniste în orașele mari din vestul României și dictatorul Nicolae Ceaușescu a făcut o încercare disperată de a ”liniști” țara, organizând un miting în care, potrivit propriului scenariu, politica sa ar fi trebuit să fie sprijinită public de toți participanții.
Înainte de acest miting, însă, tensiunea se afla la cote extreme.
La ora 12.00, Nicolae Ceauşescu convoacă un miting în Piaţa Comitetului Central din Bucureşti, numai că, după doar câteva fraze, este întrerupt de ţipetele care se aud în rândul manifestanţilor. Surprins, Ceaușescu face apel la calm și își reia, cu greutate, discursul în timpul căruia va promite, disperat, adăugarea a încă 100 de lei la salariu.
”Hotărârea organizării mitingului au luat-o Nicolae şi Elena Ceauşescu în seara de 20 decembrie. Comitetul Politic Executiv nu a fost informat şi nici alţi oameni nu au fost consultaţi. Părerea mea este că ea l-a sfătuit să facă acest miting, considerând că va fi un eveniment similar cu cel din august 1968, unul din momentele de vârf ale activităţii sale.”
Ștefan Andrei, fost ministru de Externe al Republicii Socialiste România
Organizarea unui miting la care să participe un număr foarte mare de oameni a fost o decizie extrem de controversată, privind retrospectiv, tocmai pentru că – în astfel de situații – se evită concentrarea unor mulțimi din dorința de a fi evitată o degenerare iremediabilă a evenimentelor.
Dacă fostul ministru de Externe al RSR a declarat că decizia a aparținut cuplului Ceaușescu, ulterior a apărut și ipoteza conform căreia Nicolae Ceaușescu ar fi fost ”manipulat” de ”Marcel” (nume de cod) – respectiv Gogu Rădulescu, viceprim-ministru şi membru al CPEx, un apropiat al soţilor Ceauşescu. Acesta, făcând ”joc dublu” în favoarea Moscovei, i-ar fi convins pe Ceaușești să organizeze mitingul, ideea fiind aceea de a ”arăta unitatea dintre popor şi partid, în frunte cu secretarul său general!”.
Ferm convins că muncitorii din București vor fi alături de el, Nicolae Ceaușescu a pregătit pentru mitingul din 21 decembrie 1989 același tip de ”discurs mobilizator” pe care îl stăpânea la perfecție.
De data aceasta, însă, cuvintele și îndemnurile sale au ajuns la urechile celor prezenți în Piața Comitetului Central din București, dar nu au mai avut ”ecoul dorit”.
“Dragi tovarăşi! Cel mai bun răspuns pe care trebuie să-l dăm este unitatea tuturor oamenilor muncii, a întregii naţiuni, acţiunea fermă de a realiza programele de dezvoltare socială a patriei şi de ridicare continuă a nivelului de trai material şi spiritual al poporului. De noi depinde ca România să rămână în continu o ţară liberă, independentă, constructoare a socialismului! Şi doresc să declar şi aici că vom face totul pentru a apăra integritatea şi suveranitatea României, libertatea şi viaţa poporului nostru, bunăstarea întregii naţiuni! Să acţionăm cu întreaga răspundere şi să demonstrăm forţa şi capacitatea oamenilor muncii din capitală, a întregii naţiuni, pentru dezvoltarea patriei noastre, pentru bunăstarea şi independenţa naţiunii. Vă doresc succese în întreaga activitate! Şi unitate, acţiune fermă împotriva oricăror acţiuni care vor să distrugă independenţa şi socialismul în România! Aceasta e obligaţia noastră, a tuturor!”, a spus Nicolae Ceaușescu în timpul ultimului său miting, discursul său fiind transmis de televiziunea națională.
”Organizaţi în toate întreprinderile, peste tot, grupe de ordine, grupe de apărare a socialismului, a tot ceea ce am realizat, a independenţei ţării! Cu toţi să acţionăm în slujba poporului, a independenţei, a socialismului!”
Nicolae Ceaușescu, în timpul mitingului din 21 decembrie 1989
Derutat de reacția mulțimii, Nicolae Ceaușescu a strigat: ”Alo! Alo! Alo! Tovarăşi, aşezaţi-vă liniştiţi la locurile voastre!“, apoi le-a transmis celor prezenți alături de el, în balcon, că este vorba despre o ”provocare”.
În același timp, în piață s-au făcut auzite scandări împotriva dictatorului: ”Jos Ceauşescu!“, ”Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!“, ”Timişoara, Timişoara, ai omorât copii nevinovaţi!“, ”Moarte criminalului!”, ”Noi suntem poporul, jos cu dictatorul!”, ”Ceaușescu, cine ești/Criminal din Scornicești”.
În timpul discursului său, Nicolae Ceaușescu a încercat ”să pluseze”, fără a-și da seama că nu mai putea controla nici mulțimea, nici România.
”Doresc să vă informez pe dumneavoastră de o importantă hotărîre adoptată în această zi de Comitetul Politic Executiv privind nivelul de trai al oamenilor muncii. Am hotărât în această dimineaţă ca începînd de la 1 ianuarie să majorăm în cursul anului viitor retribuţia minimă de la 2000 la 2200 lei. De această majorare importantă vor beneficia aproape 1500 de oameni, un milion cinci sute de mii de oameni ai muncii. Tot de la 1 ianuarie vom majora alocaţiile pentru copii, între 30 şi 50 lei, după numărul de copii şi retribuţia oamenilor muncii, ceea ce constituie un ajutor puternic pentru circa 4.400.000 de copii ai patriei noastre (…) la 900 lei. De asemenea, am hotărît ca pensia de urmaş să fie majorată cu 100 de lei. Vom creşte de asemenea ajutorul social de la circa 500 la 800 de lei”, a strigat Nicolae Ceaușescu.
Dictatorula încercat să-şi continue discursul printre huiduieli, apoi, înfricoșat, a părăsit balconul Comitetului Central.
Mitingul din 21 decembrie 1989 a fost marcat și de un moment ”exploziv”, participanții fiind cuprinși de panică după ce s-a făcut auzit un zgomot ciudat, ca o explozie, fiind aruncate tablourile, steagurile și lozincile comuniste.
Raportul Comisiei Senatoriale privind evenimentele din Decembrie 1989 precizează că ”a urmat efectul sonor care a creat panică şi a determinat pe unii manifestanţi să arunce tablourile, steagurile, lozincile şi să încerce a părăsi prin fugă piaţa. Astfel, mitingul s-a transformat într-o panică totală care a surprins întregul aparat de opresiune (….) Numeroşi martori confirmă zgomotul insuportabil echivalent cu cel produs de formaţii de avioane, elicoptere sau tancuri, care iniţial a provenit dintr-o sursă de bruiaj amplificată la maximum prin difuzoare”.
”Panica produsă s-a datorat existenţei unei senzaţii fizice de spaimă atât de puternică încât lăsa impresia unei treceri la inconstient, în timp ce în urechi răsuna un huruit insuportabil (….) Asemenea trăiri pot fi provocate, după afirmaţiile unor specialişti, de emiterea unor sunete de joasă frecvenţă, sub pragul audibilului.”
Raportul Comisiei Senatoriale privind evenimentele din Decembrie 1989
În rechizitoriul Dosarului Revoluţiei Române din 1989 este consemnată declaraţia lui Dumitrescu Ionel. Acesta, în decembrie 1989, era ofiţer al MApN, cu gradul de inginer colonel în cadrul Secţiei cu înzestrare cu materiale tehnice a Consiliului Politic Superior al Armatei.
Potrivit declarației sale, respectivul zgomot ciudat” a provenit de la una dintre cele patru autospeciale care aveau ”misiunea” de a amplifica sunetul în timpul mitingului, autospeciala fiind ”sursa sunetului de joasă frecvenţă cu efect de panică” și nu un ”sunet generat de sovietici sau americani”.
“La 21.12.1989 de la unitatea unde activam au fost trimise patru autospeciale care au avut rolul de a amplifica sunetul, respectiv de a dubla sistemul celor de la Radiodifuziunea Română. Aceste autospeciale s-au aflat sub comanda lt.maj. Grumaz Alexandru. Conform planificării, cele patru autospeciale au fost instalate. Afirm în deplină cunoştinţă de cauză că una dintre autospeciale a fost sursa sunetului de joasă frecvenţă cu efect de panică, sunet care a provocat dezordine în mulţimea adunată în Piaţa Palatului, cu ocazia mitingului popular convocat de preşedintele Nicolae Ceauşescu. Semnalul de panică a fost opera propagandei speciale la inamic (….) Precizez că acel sunet cu efect de panică, înregistrat pe două benzi magnetice a fost probabil importat. Anterior datei de 21.12.1989 nu a existat nicio situaţie în care respectivele benzi să fie scoase pe teren. Este important de precizat că cele două benzi nu au apărut ca fiind înregistrate în evidenţele unităţii. La 21.12.1989 ele au fost scoase şi folosite în premieră (….)”, s-a menționat în rechizitoriu.
”În timp, s-a acreditat ideea conform căreia acest sunet a fost generat de sovietici sau americani, însă realitatea este că sunetul a fost generat de una dintre cele patru autospeciale dispuse de UM 02348 Bucureşti în perimetrul pieţei”
Colonel-inginer Dumitrescu Ionel
După ce ”adunarea populară” s-a dispersat, manifestanții s-au grupat în Piaţa Universităţii, iar apoi întreg centrul Capitalei – de la Piața Unirii/Piața Romană/Piața Rosetti – a fost ocupat de protestatari.
În jurul orei 17.00 au fost înregistrate primele victime – 13 tineri au fost omorâţi în apropierea Sălii Dalles, şase dintre ei loviţi de un camion, iar ceilalţi şapte, care scăpaseră, au fost împuşcaţi în cap, a povestit Viorel Ene – preşedintele Asociaţiei Victimelor Mineriadelor – citat de frontpress.ro.
În după-amiaza zilei de 21 decembrie 1989, demonstranţii au oferit flori militarilor, ulterior fiind ridicată o baricadă din mese şi scaune la hotelul Intercontinental. Reacția forțelor de ordine, loiale regimului comunist, a fost cruntă după lăsarea serii. Au murit 49 de oameni în această ”acțiune de curățare” a Pieței Universității.
După miezul nopţii a început să se tragă, iar baricada a fost distrusă, ordinele venind direct de la Nicolae Ceaușescu, președintele României comuniste trimițându-l la fața locului chiar pe generalul Vasile Milea, pentru a coordona represiunea.
La 3.00 dimineaţa, nu mai era nimeni în stradă. În dimineaţa zilei de 22 decembrie, comandantul infanteriei şi al tancurilor, Ion Horţopan, îi raporta Elenei Ceauşescu că manifestanţii fuseseră ”terminaţi“.
În noaptea dintre 21 şi 22 decembrie, 49 de oameni au murit, în jur de 500 au fost răniţi, iar peste 800 au fost încarceraţi, torturaţi şi bătuţi la Jilava.
A doua zi dimineață – 22 decembrie – generalul Vasile Milea (ministru al Apărării Naționale) s-a sinucis și a avut loc ultima ședință a Comitetului Politic Executiv al PCR, convocată pentru ora 10.00.
Nicolae Ceaușescu i-a întrebat pe membrii CPEx dacă sunt hotărâți să lupte sau nu.
”Generalul Milea a plecat de la mine și după două minute am fost informat că s-a împușcat. Având în vedere și comportarea sa în toată această perioadă, reiese că el, de fapt, a sabotat aplicarea măsurilor și a lucrat în strânsă legătură cu străinii. Acest lucru reiese clar. S-a creat o situație gravă. În Capitală nu au aplicat nicio măsură, nu au aplicat dispozițiile date. Și reiese că tot ce am discutat noi, pentru Capitală, a fost folosit pentru a putea să se organizeze în alte părți. Sigur, acum nu este timp să facem discuții. Vreau să-i întreb pe cei prezenți aici, din Comitetul Politic Executiv, care este hotărât să lupte și care nu? (…) Cine nu se angajează sau nu s-a angajat față de alții să spună. Că nu se poate merge mai departe așa!”, a afirmat Nicolae Ceaușescu, conform stenogramei ședinței.
Cum răspunsul a fost pozitiv, el cere acordul pentru declararea stării de necesitate în țară. „Să declarăm imediat starea de necesitate în întreaga țară. Aceasta este conform Constituției și este dreptul președintelui. Nu trebuie să convocăm Consiliul de Stat. Sunteți de acord?”, a întrebat Ceaușescu.
Nu a întâmpinat niciun refuz, iar la întrebarea lui Paul Niculescu Mizil – de ce nu s-a simțit ”activitatea noastră la fabrici”? -, Nicolae Ceaușescu a răspuns că de vină au fost ”trădătorul Milea” și alți ”trădători”.
”Trădătorul Milea este de vină și probabil mai sunt și alții. Trădătorul Milea a plecat de aici și s-a sinucis. I-am spus să se ducă să dea ordin să aducă unitățile militare și el s-a sinucis. A intrat în sala de comandament și s-a sinucis și atunci reiese clar că tot timpul a sabotat și, de fapt, a acționat împotrivă, a făcut tot ce se cunoaște. Noi am hotărât că împotriva intereselor țării nu există înțelegere”.
Nu peste mult timp, manifestanții luau cu asalt clădirea Comitetului Central, forțându-i pe soții Ceaușescu să se retragă pe acoperiș și să fugă cu elicopterul, iar România a întors o nouă filă a istoriei.